Nucleul atomic
În
urma experimentelor s-a stabilit că masa atomului şi toată sarcina pozitivă
este concentrată într-un volum mic in centrul atomului, zonă numită nucleu
atomic. În jurul nucleului gravitează un număr de electroni care compensează
sarcina pozitivă a nucleului.
La
sfârşitul secolului trecut a fost descoperită radioactivitatea. Emisia din
atomi a unor particule încărcate şi neutre din punct de vedere electric, cum ar
fi radiaţiile: alfa, beta, gama, s-a constat că ar fi emise din nucleu. Acest
lucru a dus la concluzia că nucleul ar avea şi el o structură.
După
descoperirea neutronului de către Chadwick în 1932, Heisenberg şi Ivanenko au
elaborat în 1933 modelul protono-neutronic al nucleului. Conform acestui model,
nucleul este alcătuit din protoni şi neutroni. Un nucleu este format din Z
protoni şi A-Z neutroni.
Acest
model este în concordanţă cu rezultatele experimentale referitoare la sarcina,
masa şi spinul nuclear.
În
funcţie de numărul de protoni şi neutroni nucleele au fost împărţite în:
Izobari
au aceeaşi greutate, acelaşi A:
Izotopi
au acelaşi număr de ordine, acelaşi Z:
Izotoni
acelaşi număr de neutroni, acelaşi A-Z:
Izomeri
acelaşi Z, acelaşi A, dar au timpul de viaţă diferit, ceea ce înseamnă că
izomerii constituie acelaşi mediu în diverse stări de excitare. Trecerea
dintr-o stare în alta se face prin emisia unui foton de la unul la altul.
Nuclee
oglindă perechi de izobari în care numărul de protoni dintr-un nucleu este egal
cu numărul de neutroni din celălalt nucleu:.
Sarcina
nucleului atomic reprezintă numărul de protoni din nucleu:
. Determinarea sarcinii nucleului înseamnă determinarea
numărului de ordine Z.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereInteresant...
RăspundețiȘtergerecredeam ca radioactivitatea a fost descoperita la inceputul secolului trecut...
RăspundețiȘtergere